Pe 20 octombrie 1976, când încă nu împlinise 16 ani, Diego Armando Maradona, considerat, de mulți, cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, era introdus la pauza meciului Argentinos Juniors - Talleres de Cordoba, debutând în fotbalul mare. ”A fost ziua în care am atins cerul”, avea să declare după ce, la prima fază, dădea ”craci” celui mai bătrân jucător de pe teren

1976 nu fusese un an prea bun pentru Argentinos. De fapt, nu fusese deloc. Trupa scârțâia, antrenorul Juan Carlos Montes nu prea avea ce să facă. Toamna aceea căzuse într-o miercuri, pe 20 octombrie. La pauza meciului cu Talleres, băieții ședeau cu capetele plecate. Primiseră gol prin minutul 26, jocul nu se lega. 0-1.

Un singur tip ținea privirea sus.

- Puștiule, te bagi?

- DA!

- Hai, ieși la încălzire!

Diego Armando Maradona nu atinsese 16 ani. Avea 15 ani, 11 luni și 20 de zile. Cel mai tânăr jucător din istoria fotbalului argentinian aruncat în luptă în fotbalul mare. La copiii lui Argentinos mai evoluase, pe fals, pentru că deși avea 12 ani juca la ăia 14. Cei de la ”Clarin”, ziar cu ștaif, îl remarcaseră, la un partidazo de puștiulici, dar era notat ”Caradona”. Cu 10 zile înainte de etapa a 8-a din Campeonato Metropolitano, antrenorul îl anunțase pe Diego că s-ar putea să joace. Ar fi făcut-o mai devrenme, numai că la un joc luase roșu după ce-l aplaudase, ironic, pe arbitrul care-i arătase ”galbenul”. A înșfăcat tricoul cu numărul 16 (avea să joace cu el un singur meci, de la următorul îl primea pe...10 și cu el rămânea), și-a tras pantalonii mult prea largi până în dreptul buricului. ”Știam că va intra, că eu voi fi cel schimbat. Aveam nevoie de sânge proaspăt!”, își amintea Ruben Anibal Giacobetti, cel care-l lăsa pe gazon. 

        La primul său meci în fotbalul mare, Maradona a apărut în casetă la ”înlocuiri”. Apoi, toată viața, avea să țină prima pagină

Și-a intrat. La primul contact cu balonul i-a dat mingea printre picioare lui Juan Domingo Cabrera, cel mai puriu fotbalist de pe teren. Primele ovații. ”Ăsta mic avea tupeu cu carul”, spunea Montes, antrenorul. ”Joacă ce știi și, dacă poți, trage la poartă!”, a fost unica indicație primită. Diego n-a putut face mare lucru. A luptat, a șutat, dar Argentinos a pierdut. Parcă asta conta? Maradona debutase! Rămânea până în 1981 la echipă. Prin 1979 puncta de 26 de ori în 26 de meciuri...

După jocă a fost, la fel, unicul care a ținut capul sus. ”Am dat craci și am atins cerul”. A luat tricoul de debut, așa, ud, și l-a dat mamei sale, Dalva Salvadora, drept amintire. Tatăl fusese pe teren, pe ”Paternal”, îl văzuse la lucru. De istă dată, cronicarul i-a nimerit numele, clar: MARADONA.

Restul e știut.