6 ani au trecut de când o echipă de provincie făcea istorie în Champions League. 8 puncte în 6 meciuri. Da! Era o premieră pentru fotbalul românesc la acea vreme. Unirea Urziceni condusă de Dan Petrescu supranumită Chelsea de Bărăgan îşi adjudecase titlul de campioană în 2009 şi participa pentru prima dată în istorie într-o competiţie europeană. Un oraş întreg era în sărbătoare. Dar la doi ani distanţă se aşterne praful peste performanţa reuşită de ialomiţeni. Dumitru Bucşaru hotărăşte să desfiinţeze echipa iar toate bunurile le scoate la licitaţie. Rămânea doar trofeul de campioană care intre timp, a dispărut. 

Se zvoneşte că trofeul a ajuns în posesia unui jucător dar nu se ştie la cine. Lumea nu este supărată. De ce? Pentru că oricum echipa de fotbal nu mai există. Dar cum de echipa a mers ceas în acea perioadă? Simplu. Bucşaru nu se băga la echipă niciodată precum alţi conducători din fotbalul românesc. Poate asta să fie cheia succesului pentru echipele din Liga I. Nici nu prea s-au făcut investiţii masive, dovadă stă nocturna care era achiziţionată în leasing. În prezent ea nu mai există că nu are pentru ce, terenul în schimb este aproape impecabil. Baza sportivă este părăsită, au rămas doar uralele tribunelor şi momentele de bucurie trăite de cei care au îmbrăcat tricoul Unirii Urziceni

Victoria de la Glasgow ghidată după maxima latină ,,Veni. Vidi. Vici." rămâne momentul de aur pentru echipa Bursucului iar ridicarea trofeului de campioană a României îl putem considera apogeul unei echipe care s-a ridicat din genunghi şi a oferit o lecţie de performanţă cu buget redus după care a dispărut în ceaţă lăsând în urmă o pagină de istorie. La cine este trofeul, rămâne în continuare o enigmă.

Trofeul de sub pat

Surprinzător sau nu şi Cupa Mondială din 1983 a dispărut şi nu a fost găsită nici până în prezent. Interesant este că din momentul în care a fost creată această competiţie, trofeul a avut două denumiri şi forme. Iniţial, cupa a fost denumită Victory (Victorie) apoi a fost redenumită în onoarea fostului preşedinte FIFA între anii 1921 - 1954, Jules Rimet. Opera renumitului sculptor francez, Abel Lafleur, era fabricată din argint placat cu aur şi din lazurit (lapis-lazuli, mineral din grupul silicaţilor de culoare albastră) şi o reprezenta pe Nike, zeiţa victoriei din mitologia greacă. Era un trofeu perfect dar în acelaşi timp şi fragil. Al doilea război mondial a pus în pericol cupa. După ce Italia câştigase Campionatul Mondial în 1938, Ottorino Barassi, inginerul italian care a ajutat la organizarea Campionatului Mondial din 1934 şi 1938, nu a dorit ca nemţii să pună mâna pe cupă şi a hotărât să fure trofeul ascunzându-l sub patul lui de acasă. A reapărut în 1946 când a fost rebotezată Jules Rimet iar patru ani mai târziu trofeul a ajuns în posesia uruguayenilor, campioni mondiali la prima ediţie de după război.

Trofeul Jules Rimet a dispărut iar în 1966 înainte de turneul final organizat şi câştigat de Anglia. S-a cerut o răscumpărare: 15.000 de lire altfel cupa urma să fie topită. S-au plătit doar 6.000 de lire dar nu celui care a furat-o, ci proprietarului unui câine. David Corbett a încasat acea sumă deoarece câinele său, Pickles, a găsit trofeul înfăşurat în ziare între nişte tufişuri. Cel care a cerut răscumpărarea a fost arestat dar nu se ştie cu certitudine dacă el a fost hoţul.

În 1970, Brazilia a câştigat cupa mondială pentru a treia oară consecutiv. Chiar în ziua în care au câştigat cupa, o parte din ea a dispărut. A fost recuperată de rezerva brazilienilor de la acea vreme, Davio, de la un puşti care tocmai ieşea cu ea de pe stadion. Din acel moment, trofeul părea în siguranţă. Victoria era expusă la federaţia braziliană într-o cutie cu geam casabil. În 1983, mai exact pe 20 decembrie, partea din spate a boxei a fost forţată iar trofeul Jules Rimet a dispărut din nou, de această dată definitiv.

Identitate pierdută

Ne întoarcem iarăşi în România unde cupele din perioada de glorie a Craiovei Maxima sunt dispărute. Patru trofee de campioană şi şase Cupe ale României nu se mai regăsesc în vitrina clubului, am putea spune că nu mai există echipa, la prima vedere. Bine, în locul în care azi trebuia să se regăsească cele mai de seamă trofee ale echipei, întâlnim tinichele sau vaze câştigate la competiţii fără valoare, spre exemplu, ,,Cupa Stalinskaya", ,,Norcia Winter Cup" sau ,,Cupa ESO". Există însă un suspect. Gigi Neţoiu. Însă microbiştii olteni sunt supăraţi pentru că nu s-au făcut investigaţii serioase pentru aflarea adevărului. Trofeele au dispărut o dată cu plecarea lui Neţoiu. Coincidenţă sau nu, această ipoteză nu este susţinută de toate persoanele care s-au învârtit prin clubul oltean. Gigi Neţoiu a fost preocupat la despărţirea de Ştiinţa doar de bani, jucători şi acte iar trofeele ar fi ajuns la diverşi angajaţi ai clubului, care şi-au dorit o fărâmă din istoria Craiovei Maxima.