Pare greu de crezut, dar faptul că nu are mâini nu-l împiedică să joace, la perfecțiune, tenis de masă. ”Dizabilitatea nu e în mâini, e în neputința creierului”, spune. Îl iubește pe Cristiano Ronaldo și reprezintă Egiptul la Jocurile Paralimpice de la Rio. Pierde, dar deviza lui e ”Never give up”

Nu are mâini, dar în asta nu vede un impediment de a juca tenis de masă. Ține paleta în gură, cu dinții. Cu degetele de la picioare prinde mingea. Aruncă celuloidul în aer, nici prea tare, nici prea încet, perfect pentru o servă ca la carte, ”tăiată”. Egipteanul Ibrahim Hamato.

Lumea a început să-l cunoască după ce pe rețelele de socializare au început să circule filmulețe cu prestațiile sale. Imaginea sa a devenit un fel de simbol al Jocurilor Paralimpice de la Rio, locul în care omul demonstrează că poate realiza orice își propune. ”Dizabilitatea nu e în mâini ori în picioare. Dizabilitatea e atunci când tu nu crezi că poți depăși orice barieră”, spune.

Dimineața se trezește cu dictonul său preferat în minte: Never give up! La 10 ani și-a pierdut brațele într-un accident de tren. Atunci a prins paleta de tenis sub braț, încercând să joace așa. N-a mers! A încercat diferite variante, până a prins mânerul în gură. ”Am vrut să arăt că nimic nu este imposibil. Da, am avut mult de muncă, da, antrenamentele sunt dure, dar așa e în sport”, adaugă.

A pornit la drum în 2004 și, la 43 de ani, acestea sunt primele sale Jocuri Paralimpice. A terminat pe locul 11 la individual, o performanță uriașă, dacă ne gândim la problemele sale. A fost învins,. însă afirmă că nu victoria este scopul principal, ci participarea. Japonezii, nație la care voința se prinde încă din cristelnița botezului, l-au rugat dacă nu vrea să le devină simbol pentru Paralimpicele de la Tokyo, de peste patru ani. A terminat la individual, dar a început jocul pe echipe, contra Cehiei, unde speră să facă o figură frumoasă. Ibrahim Hamato.