Jessica, soția lui Dani Jarque, jucătorul lui Espanyol Barcelona, decedat în 2009, nu mai voia să audă de fotbal. Apoi, în vara anului următor, a decis să privească finala Mondialului. Andres Iniesta a marcat golul vieții sale, pe care l-a dedicat memoriei bunului său prieten: ”Dani Jarque, siempre con nostoros”. ”Putea să-l înscrie pentru familie, pentru coechipieri, dar el l-a ales pe Dani. Atunci, Andres a unit cerul și pământul”

11 luni. Atât trecuse de la moartea lui Dani Jarque, soțul ei, jucătorul lui Espanyol, când Jessica s-a pus în fața televizorului.

”Nu mai vedeam fotbal, nici măcar nu mai apăsam pe butonul de deschis, voiam doar liniște. Cea din durerea mea”

”Atunci, în acea seară, am decis să privesc. Eram acasă, cu mama și Martina, fetița mea. Avea 10 luni. Îmi aduc perfect aminte că terminasem de făcut un duș, cu un prosop înfășurat în jurul capului. Puțin nervoasă, dar mi-am zis că nu am cum să ratez finala unui Campionat Mondial în care juca Spania.” Mama Jessicăi s-a speriat.”Ești sigură că vrei să te uiți la fotbal?” Știa că de aproape un an ”futbol” era un cuvânt aproape interzis, știa că imaginile îi vor aduce aminte...

Maria, mama, Jessica, fiica, Martina, nepoata și fiica.

”Dacă mă întrebi, azi, de ce am vrut să privesc acea finală, nu-și pot spune. E ceva ce ai în suflet, greu de explicat. Era logic că nu mă voi putea bucura de ceea ce văd, dar am intuit că ceva se va petrece. Nu știam ce. Cu câteva secunde înainte de gol, am început să plâng. Pasa către Andres, el, singur, apoi, golul. Mi-am pus mâinile la ochi”. Jessica arată cum a făcut, palmele îi acoperă vederea. Ea, iubitoarea de lumină, a preferat să facă asta.

”Am rămas, așa, câteva secunde, apoi mama a strigat: Uite, uite!” Atunci l-a văzut pe Andres. Pe Iniesta, pe autorul golului prin care Spania devenea campioană mondială. ”Știam că va veni către corner, cu ceva pentru Dani. Da, puteți să-i ziceți, azi, intuiție, presentiment, destin, cum vreți voi, dar știam. Putea să dedice reușita familie sale, soției, copilului. Oricui. Dar el i-a dedicat-o memoriei lui Dani!”

Cu un marker, stângaci, Andres scrisese ”DANI JARQUE, SIEMPRE CON NOSOTROS”

Jessicăi îi este greu să lege trei cuvinte. Plânge. Se drege. Plânge iar. ”De ce a făcut asta? Spune multe despre caracterul lui Iniesta, dar și despre cel care a fost Dani. Era clar, nu murise, pentru o secundă, Andres unise cerul cu pământul”...