"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană! Fii profesionist, ce dracu". E replica lui Gheorghe Dinică în "Filantropica". Luni seară, pe Arena Naţională, mâna întinsă care i-a servit lui Hagi o monedă în cap a spus o poveste. Povestea FCSB-ului.

Dezbrăcaţi de stemă şi lăsaţi în FCSB-ul gol, suporterii care au umplut un inel la meciul cu Viitorul au reuşit să clarifice din start unica necunoscută. Cât mai e Steaua şi cât e FCSB?

Gazdele conduc cu 1-0 şi sunt la şase puncte în faţa locului doi. Din tribune se strigă "Campionii, Campionii". Hagi nu mai are bannerul clasic de pe Ghencea cu "Mamă, te iubesc, dar nu ca pe Hagi", dar numele i se aude de câteva ori. Omul îi salută. E frumos în Bucureşti, ba chiar mai cald decât în ultimele zile.

Gazdele nu mai conduc. Se face 1-1, după golul lui Ţucudean. Pe teren joacă Steaua, ratările vin la fiecare fază, iar fotbaliştii lui Reghecampf parcă au un concurs al lor în care câştigă ăla de n-o trimite în poartă din cea mai clară poziţie.

În tribune însă inelul umplut e ăla pus pe degetul mic, unde unghia e lăsată să crească, pentru a-ţi oferi un avantaj în lupta cu cleiul din urechi.

Un FCSB-ist convins, habarnist din tată-n fiu, îşi varsă nepriceperea şi caracterul mic spre Hagi. O monedă îl loveşte pe Hagi direct în cap, iar alte câteva înjurături de pe la VIP, unde ar trebui să stea "crema fanilor", îi ţin loc de pansament.

"M-au lovit cu o monedă în cap, dar nu sunt supărat. Asta este, în România se uită repede ce faci şi cât faci pentru cineva", a zis Hagi la final. Nu, Gică, ei n-au cum să uite, pentru că ei nu te ştiu. În plus, în scurta lor istorie, din Pipera-n Bucureşti, tu nu te regăseşti. În tribune e plin de FCSB!