Fotbalistul român este o specie rară. Atât de rară, încât o vedem doar în campionatul mioritic, cu mitici, rednici, reghecampfi, într-o burlănie iorgulesciană de slab nivel. Jucătorul tricolor încearcă din răsputeri să copieze modele dubioase din străinătate, dar ajung să se cupleze cu modele jenante de la noi. Că tot modele sunt şi ele.

Ne-am imaginat, în rândurile de mai jos, trei care îi dau de gol pe jucătorii români. Lista rămâne deschisă, în caz că voi mai găsiţi şi alte completări.

1. "Nu m-a vrut antrenorul"

Nici nu trebuie să mai dai click sau să răsfoieşti ziarul. E vorba despre un jucător român, proaspăt transferat în străinătate, cel mai probabil cu ajutorul unor "relaţii speciale", care nu doar că nu reuşeşte să fie titular la noua echipă, dar are şi mari probleme în a prinde lotul. Îţi va spune că primele luni au fost de adaptare, că apoi a avut o accidentare, că după echipa mergea bine şi el nu putea intra, iar mai "finalizează" cu o repatriere lamentabilă.

2. "Îl vor Barcelona, Real, Manchester United"

Stai potolit şi mergi spre alt articol. E vreo tânără speranţă de la noi, care a dat vreun gol de la mai mult de 10 metri şi e brusc dorit de toate echipele mari ale lumii. Care, evident, n-au în lot jucători la fel de străluciţi care să înscrie într-un asemenea stil. Se va dovedi, mai apoi, că "fitilele" nu duceau nicăieri, iar omul nostru va spera să şteargă de praf nişte dolari prin deşert.

3. "Se transferă pentru bani, dar visează la echipa naţională"

Hai, spune-mi că nu te-ai prins că e vorba despre un român. Cum Mutu şi Chivu (poate şi Radu Ştefan) au fost ultimii care au prins meciuri în campionatele tari ale Europei, căci Chiricheş e doar o glumă bună la Tottenham şi Napoli, restul fotbaliştilor români pleacă în ligi dubioase valoric, dar mai răsărite din punct de vedere financiar. Ajung la ani lumină de fotbalul adevărat, dar se supără că nu-s chemaţi la echipa naţională. Mii de scuze, Budescule, dar pentru tine Euro va rămâne doar o monedă, nu şi-un turneu final.