În decembrie 2001, la Sibiu, la ”Cupa Stalinskaya”, Hagi, recent demisionar din funcția de antrenor al echipei naționale, este invitat la festivitatea de premiere. Ion Crăciunescu, crainicul specacolului, anunță că Regele are o sesiune de autografe, dar folosește sintagma ”fostul selecționer”. Hagi se supără, pleacă, lumea, puhoi după el, dărâmă, la propriu, tribunele și rupe parchetul. ”Maradona din carpați” spune atunci: ”O să vă arăt eu cine e antrenor și cine nu!”

Decembrie 2001. ”Cupa Stalinskaya” curge la Sibiu, în ”Sala Transilvania”. Toată lumea bună a fotbalului de la noi dă iarba pe parchet, toți sunt mulțumiți: sibienii că mai văd fotbal, văduviți de existența unei echipe adevărate la ei în urbe, antrenorii că-și mai țin fotbaliștii în priză până aproape de Crăciun și fotbaliștii că prind Sărbătorile cu ceva bani în buzunar, pentru că la acea vreme salariile întârziau până la infinit. ”E bună și prima asta de porc”, spune Ioan Andone.

Hagi este și el prezent la Sibiu, grație apropierii de ISM, compania organizatoare. De câteva zile și-a dat demisia din funcția de antrenor ale echipei naționale. Povestea cu ratarea calificării la CM asiatic o știți. Va urma un meci demonstrativ, ”Regele” a promis că se bagă. Ion Crăciunescu, fostul mare arbitru, este ”crainicul” evenimentului. Anunță toate vedetele și, când ajunge la Hagi, folosește sintagma ”fostul selecționer”. Nu din răutate - e prieten cu Gicanu' de ani de zile, din contră - dar pur și simplu, pe moment, vorba lui Toma Caragiu, ”n-ai găsit altă rimă, da, da”. Spectatorii, mulți, se îndreaptă spre teren, spre locul în care urmează să ajungă Gică. Acesta e pe scări, coboară de la ”oficială”, când aude vorbele lui nea Neu Crăciunesc. ”Fostul selecționer” îl râcîie pe creier precum o bucată de șmirghel. Machedonul-i orgolios, se sucește pe călcâie și pleacă din sală. Fanii nu vor să-l piardă, se calcă, efectiv, în picioare, cad unii peste ceilalți, se sprijină de mantinelă, pe care o rup!!! Mai mult, din cauza presiunii scot și parchetul cu tot cu șuruburile în care sunt prinse, pe margine, panourile publicitare! Vreo 200 de oameni! Noroc că nu se produce vreo nenorocire!

În vestiar, Hagi vrea să plece. Crăciunescu vine acolo, încearcă să-l îmbuneze. ”Gică, poate că am greșit, nu am spus-o cu răutate!” ”Regele” se ridică în picioare, fierbe. ”Alte vorbe nu găseai? Sunt oamenii ăștia în sală, mă așteaptă, mi-e rușine de ei, altfel plecam! Lasă, o să vă arăt eu cine e Hagi. Da, mă, Hagi antrenorul!”

E decembrie 2001 când Gică intră pe parchetul ”cusut” cu scotch și face spectacol. Coechipierii îl aruncă în aer, pe brațe. Peste 16 ani scena se repetă. Hagi, antrenorul, e campionul României.